Chipul bătrânului era tot încrețit. Mihail Sadoveanu - Strada Lapusneanu. Oameni Din Luna. Morminte

Cerșetorul din Minsk | ok-advertising.ro

Câteva cuvinte despre un bătrân şi despre cartea lui dedicată fumului Lui Rexhep Ismajli Împreună cu ceilalţi doi membri ai comisiei, care avea ca sarcină să inventarieze lucrurile bătrânului, care a murit alaltăieri seara la spital, iar ieri l-am băgat în pământ, la cimitirul oraşului, am intrat în locuinţa sa mică, unde nu m-au surprins tăcerea mă aşteptam la ea şi, într-un fel, creme antiaging acel miros cam acru, care se simţea acolo, fără să poată ieşi afară, deoarece ferestrele nu fuseseră deschise timp de câteva zile.

Intram pentru prima oară în acea locuinţă, aflată într-o clădire cu un singur etaj, vis-a-vis de casa mea, dincolo de o stradă foarte îngustă. Când îl vedeam grăbit, purtând toate lucrurile cumpărate, mi se părea ridicol, dat fiindcă mergea legănându-se uşor ici - acolo, întorcându-şi capul în spate fără încetare, cum că ar dori să fie sigur că nu era urmărit de cineva, fie acesta şi vreun câine. Se grăbea bătrânul ca să ajungă cât mai repede acasă, unde stătea închis toată Elveția vega anti-îmbătrânire, fără să iasă afară niciun singur minut.

Nu ştiu ce făcea acolo, nu-mi dau seama ce meseria practica în liniştea camerei sale, cu ferestrele deschise, unde, de dimineaţă până seara niciodată nu am văzut perdele. Dar se vedea că nu stătea la un loc. Părea chiar foarte chipul bătrânului era tot încrețit, având mereu ceva în mâini.

Deseori l-am văzut cocoşat asupra unor lucruri - timp îndelungat nu-şi ridicase capul, iar când îl ridica, atunci îl vedeam cum îşi freca fruntea, cum îşi băga degetele prin părul cărunt şi cum începea să scuipe.

Scuipa bătrânul şi, când scuipa, făcea nişte mişcări energice cu mâinile, lăsându-mi impresia că scuipa cu chipul bătrânului era tot încrețit soi de supărare. După scuipat, mi se părea că se liniştea. Atunci se ridica în picioare şi, cam ameţit, se învârtea de două-trei ori, se oprea pe neaşteptate, se atingea de frunte, rămânând aşa, nemişcat, câteva clipe. Apoi dispărea pe undeva.

chipul bătrânului era tot încrețit

Nu reuşeam să-l mai văd timp de cinci - zece minute. Când se ivea din nou, în mâini purta nişte bucăţi mari de hârtie, o cutie şi nimic altceva. După ce le aranjase hârtiile, dispărea iarăşi, dar nu pentru multă vreme: se întorcea repede având un pahar în mână. Îl lăsa paharul undeva, se plimba puţin prin cameră, la un moment dat punea mâna pe ceva, nu eram prea sigur ce anume lua, dar din mişcările pe care le făcea, eram convins că era vorba de o peniţă, fiindcă începea să deseneze.

Ceea Ce Ziua datoreaza noptii

Eram sigur că desena, deoarece s-a întâmplat o chipul bătrânului era tot încrețit ca bucata de hârtie s-o învârte în faţa ferestrei, ocazie cu care am putut să zăresc pe acea foaie de hârtie nişte dungi şi linii pestriţe.

Oare desena ori de câte ori îşi lua în mână acel obiect, care mie mi se părea că era peniţă?

Nu ştiu. Până la urmă, n-are importanţă dacă era peniţă sau nu. Important este că pentru el acel obiect era mijloc de muncă. Lucra la ceva, ba chiar cu mare patimă: în acele clipe era complet răpit de meditări.

Se vedea că muncea cu grijă: era transformat total în ceea ce îşi avea în faţă sau în ceea ce dorea să-şi exprime.

  • Eddie Dean — care nu ştia că Roland îi spunea uneori în gând ka mai, tontul ka-ului — auzi totul şi nu auzi nimic; văzu totul şi nu văzu nimic.
  • Forma juridică anti-îmbătrânire elvețiană

La un moment dat, deodată, se aşeza lângă fereastră. Îşi acoperea capul cu una dintre mâini şi rămânea aşa uitându-se în adâncurile cerului. Privea îndelung şi, iarăşi pe neaşteptate, se ridica în picioare, îşi deschidea încet mâinile într-o parte şi scuipa doar o singură dată, iar pe urmă lua din nou loc lângă fereastră, şi sprijinea capul de una dintre mâini şi iarăşi continua să se uite în adâncurile cerului.

În acea situaţie se simţea în apele sale. Fără să se mişte deloc. Părea ameţit. L-am văzut de mai multe ori ameţit pe acel bătrân cu părul cărunt şi fără două degete la mâna stângă. În locuinţa sa acum ne-a întâmpinat tăcerea şi acel miros niţel acru; ne au întâmpinat, de asemenea, culorile închise şi apăsătoare ale pereţilor, precum şi ale acelor puţine lucruri, care se aflau acolo şi pe care an început să le inventariem.

Cerșetorul din Minsk

Nu era mare treabă de făcut, deoarece bătrânul singuratic, pare-se, nu era împins de vreo ambiţie mai mare decât să aibă în dotare numai strictul necesar. Totuşi, printre cele inventariate de noi, mi-au atras atenţia trei sau patru lucruri. În primul rând - de unul din pereţi erau lipiţi circa doi metri de catifea, care era neagră de tot. Pe catifea erau puse trei lucrări. Cea dintâi conţinea câteva pentagrame, cu note scrise minunat.

Mihail Sadoveanu - Strada Lapusneanu. Oameni Din Luna. Morminte

Lucrarea în cauză conţinea de vreo cinci ori numărul şapte. Nimic altceva. Primii patru şapte erau lucrate după cum urmează: în locul liniei scurte obişnuite, care îi taie corpul numărului şapte, corpul abia menţionat, în această lucrare este tăiat de un tăiş de cuţit. Fiecare dintre cei patru şapte avea pe trupul său câte un tăiş de cuţit, iar cel de-al cincilea şapte era lipsit de acel tăiş, fiind doborât şi despărţit de celelalte. Trupul chipul bătrânului era tot încrețit din acest număr, de asemenea, era tăiat de un tăiş de cuţit.

Acest număr era scris în întregime în roşu, sau, mai bine spus, era lucrat în aşa fel, încât îţi lăsa impresia unui obiect cuprins de flăcări. Un amănunt mi-a sărit în ochi: numărul cinci era bătut şi fixat cu cinci cuie, numărul şase cu şase cuie, celălalt cinci, de asemenea, cu cinci cuie, numărul opt cu opt cuie, numărul nouă cu nouă cuie, iar numărul şapte, purtând acel tăiş de cuţit în trup, nu era fixat cu şapte cuie, ci era prezentat cum ar fi în curs de a cădea perpendicular jos.

În afară de aceste trei lucrări lipite de acea catifea neagră, deasupra patului era încă o lucrare asemănătoare, şi ea lipită de o altă bucată de catifea neagră.

chipul bătrânului era tot încrețit

Excepţie făceau numai numerele de şapte interesant, în fiecare număr era prezent un şapte! Bătrânul se uitase la aceste trei numere şi le scrisese. Acea carte, singura carte pe care am găsit în toată locuinţa, nu avea multe pagini, rândurile scrise cu mâna, însă, erau prea dese. Frazele nu erau înşiruite cum trebuie, ba chiar erau foarte încurcate, iar folosirea semnelor de punctuaţie era extrem de ciudată.

Găseai propoziţii neterminate, în timp ce chipul bătrânului era tot încrețit şi virgulele, semnele de exclamaţie şi de întrebare, ca şi altele, bătrânul le folosise după placul său. Lili Marlen! Dar ochii s-au dus la fum şi la fum care s-a strecurat prin coşurile fabricilor şi Lili Marlen a sunat - de ce!

Octav Băncilă

Cu Lili Marlen în gură ei au alergat şi au alergat după umbra lor - şi nu! Au prins chipul bătrânului era tot încrețit umbră care se micşora cu cât mai sus se urca soarele când a tins zenitul oamenii care alergau după umbră şi cântau pe Lili Marlen şi-au pierdut umbra corpului care s-a micşorat şi s-a micşorat care s-a strâns şi s-a strâns şi aşa s-a pierdut sub picioarele lor astfel au rămas ca spicul pe pajişte împreună cu umbra lor s-au pierdut şi ochii mei s-au ars şi s-au copt şi s-au transformat în cenuşă iar fumul lor a zburat sus prin coşurile oh oamenilor cum să fac ca să-i uit pe ochii pierduţi şi cum este posibil ca acum să se înalţe peste Pacific fumul groaznic - cum!

Unii sunt murdăriţi iar alţii încă nu i-au spălat şi curăţat dinţii în fabrici cântând pe Lili Marlen de aceea miros şi doresc să cânte să cânte iarăşi pe Lili Marlen iar fumul să-le ia cu sine irisurile ochilor şi să le stingă luminile ochilor şi să împrospăteze amintirea care nu trebuie chipul bătrânului era tot încrețit se împrospăteze şi cu!

I s-a părut plictisitor, foarte plictisitor. A preferat să stea lângă fereastră. Acolo s-a aşezat. Capul şi l-a sprijinit de spatele scaunului, iar mâna şi-a întins-o lenevoasă spre perdea, pe care a îndepărtat-o puţin. Prietena sa se întorcea cu repeziciune acasă.

chipul bătrânului era tot încrețit

Nu se ştie de ce s-a gândit s-o cheme. S-a ridicat, dar nu a chemat-o.

Citițiși